APM Dolj

• Semnificaţia semnelor grafice
• Compostarea deşeurilor – aspecte esenţiale

Deşeurile reprezintă una din problemele cele mai acute legate de protecţia mediului. În fiecare an se generează mari cantităţi de deşeuri atât din producţie cât şi de la populaţie, deşeurile municipale nepericuloase şi periculoase (deşeurile menajere şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii), la care se adaugă alte câteva fluxuri speciale de deşeuri: deşeurile de ambalaje, deşeurile din construcţii şi demolări, nămoluri de la epurarea apelor uzate, vehicule scoase din uz şi deşeuri de echipamente electrice şi electronice care au un mod de gestionare specific.

Volumul de deşeuri eliminat poate fi privit ca reprezentând un indicator de eficienţă a utilizării resurselor într-o societate, deoarece generarea în exces a deşeurilor este legată de ineficienţa proceselor de producţie, durabilitatea scăzută a produselor puse pe piaţă şi modele necorespunzătoare de consum.

Pentru a fi asigurată o bună protecţie a factorilor de mediu este necesar ca deşeurile generate să fie colectate şi  gestionate într-un mod care să nu prezinte pericol pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător.

Având în vedere că volumul de deşeuri depozitate în depozitele de deşeuri trebuie stabilizat sau redus, creşterea volumului de deşeuri evidenţiază importanţa asigurării de noi capacităţi de tratare a deşeurilor (reciclare, compostare, coincinerare etc.).

Pentru succesul tehnicilor de reciclare, este important să se obţină deşeuri colectate selectiv cât mai curate. Pentru aceasta trebuie organizată sortarea la sursă şi colectarea selectivă a deşeurilor, o sarcină dificilă, care depinde în anumită măsură de comportarea şi de gradul de conştiinţă ecologică al consumatorilor.

Conform legislaţiei europene de mediu transpusă prin acte normative naţionale, se impune economisirea resurselor naturale, reducerea costurilor de gestionare şi aplicarea unor soluţii eficiente pentru diminuarea impactului asupra mediului.

Operatorii economici au obligaţia de a valorifica deşeurile proprii prin reciclare, valorificare energetică, tratare (pentru diminuarea gradului de periculozitate) şi, doar în ultimul rând, soluţia aleasă să fie eliminarea: prin incinerare (pentru reducerea volumului) sau depozitare. În prezent, deşeurile nevalorificate sunt, în cea mai mare parte, depozitate.

Informaţiile privind generarea deşeurilor şi practicile actuale de gestionare a acestora sunt importante în identificarea riscurilor potenţiale pentru mediu şi sănătate umană, cât și pentru verificarea modului de respectare a gestionării deşeurilor impuse prin legislaţia în vigoare.

sus

Semnificaţia semnelor grafice

Ne putem da seama dacă un produs este reciclabil, identificând semnul grafic specific pentru reciclare. El este format din trei săgeţi. Fiecare săgeată reprezintă un pas al procesului de reciclare: a) colectare şi procesare, b) prelucrare c) cumpărare produse reciclate.
Semn grafic	Denumire	Semnificaţie
	Bucla Moebius - Simbolul internaţional al reciclării	Produsul sau o anumită parte din componentele produsului pot fi reciclate sau ambalajul este parţial sau în întregime făcut din materiale reciclate.
	Bucla Moebius %	Indică procentajul în care, pentru producerea produsului, au fost folosite materiale reciclate.
	Punctul verde - Simbolul eco-ambalajului	"Punctul verde" – simbol internaţional care indică faptul că producătorul a avut o contribuţie la reciclarea ambalajelor. Nu înseamnă neapărat că ambalajul poate fi reciclat sau că este făcut din material reciclat.
	Simbol pentru reciclare separată	Indică faptul că acest tip de deşeu se colectează separat.
	Simbol pentru sticlă reciclabilă	Indică faptul că recipientul din sticlă este reciclabil.
	Simbol pentru metal reciclabil	Indică faptul că recipientul conţine metal reciclabil.
	Simbol pentru aluminiul reciclabil	Indică faptul că recipientul conţine aluminiu reciclabil
	Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din metal	Cod 40 FE - fier: conserve, capace de borcane, tuburi de spray, cutii cu lacuri şi vopsele etc. Cod 41 ALU - aluminiu: doze băuturi, sprayuri, folii şi ambalaje alimentare. Cod 42-49 Alte metale: mai ales metale neferoase (cupru, alamă, inox etc.)
	Simbol pentru ambalajele din plastic. Simbolurile pentru identificarea şi marcarea ambalajelor din plastic sunt împărţite în funcţie de materialele plastice.	Cifra care este situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic. Sub triunghi abrevierea de caractere indică tipul de plastic astfel: Cod 1 PET - Polietilen tereftalat: recipienţi băuturi, ulei etc. Este bine să fie reciclate şi refolosite. Cod 2 HDPE - Polietilenă de mare densitate: recipienţi produse chimice (şampoane, detergenţi lichizi, clor, soluţii de curăţat etc.). Cod 3 PVC - Policlorura de vinil: dopuri, tăvi, folie, ţevi, tuburi, mobilier uşor, carduri, autocolante etc. Cod 4 LDPE - Polietilenă de joasă densitate: pungi, saci, folii. Cod 5 PP - Polipropilenă: cutii de margarină, pahare, sticle de sirop şi ketchup, diverse ambalaje alimentare etc. Cod 6 PS - Polistiren: tăvi, pahare de unică folosinţă, cutii iaurt, carcase casete şi cd-uri etc. Cod 7-19 Alte mase plastice: Ambalaje marcate cu această cifră nu pot fi reciclate.
	Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din hârtie şi carton	Cod 20 PAP - Carton ondulat. Cod 21 PAP - Carton neondulat. Cod 22 PAP - Hârtie.

sus

Compostarea deşeurilor – aspecte esenţiale

I. Conceptul de Compost

Deșeurile biodegradabile sunt o componentă principală a deșeurilor menajere și a deșeurilor din comerț și din instituții. Deșeurile biodegradabile cuprind, de exemplu, resturi din bucătărie, deșeuri provenite din grădini, hârtie, carton, textile naturale şi lemn. Prezenţa deșeurilor biodegradabile în depozite, deci inevitabilă din cauza prezenței lor permanente în deșeurile menajere, este de fapt indezirabilă, deoarece determină emisii de gaz (conțin metan, gaz cu efect de seră puternic, care este exploziv și reprezintă un pericol) și instabilitate în depozitele de deșeuri.

Pe lângă reciclarea deșeurilor din hârtie, sticlă, plastic și metal este de asemenea util să se facă reciclarea deșeurilor verzi, a celor din bucătărie și grădini pentru producerea de îngrășăminte/compost. Beneficiile acestor metode se regăsesc în scăderea cantității de deșeuri depozitate, conservarea resurselor naturale și reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate, răspunzătoare de generarea gazului metan, un gaz cu efect de seră.

Procesul de compostare este o descompunere rapidă și incompletă a elementelor organice solide uscate și umede, cu ajutorul micro-organismelor aerobe în condiții controlate.

Compostarea:

• Cea mai simplă posibilitate pentru reducerea deșeurilor biodegradabile în depozitele de deșeuri:
  • din circa 20.000 tone de deșeuri se pot obține circa 10.000 tone de compost;
  • prin compostarea deșeurilor organice depozitul de deșeuri este mult mai stabil (nu mai există posibilitatea apariției alunecărilor straturilor de deșeuri din depozit).
• Metodă ecologică de tratare a deșeurilor
  • reduce cantitățile de levigat și emisiile de gaze produse într-un depozit de deșeuri;
  • compostul este un material fertilizant, ajutând la umiditatea și stabilizarea pH-ului solului;
  • compostul este un „medicament“ pentru diferitele boli ale plantelor;
• Metodă mult mai ieftină decât alte tipuri de tratare a deșeurilor.
  Opțiunile de tratare a deșeurilor biodegradabile pot fi:
  • compostarea în gospodării (în principal în zonele cu clădiri individuale);
  • compostarea in-situ a deșeurilor verzi de pe domeniul public – parcuri, grădini publice, cimitire
  • compostarea în instalații speciale (stații de compost sau stații de tratare mecanobiologică - TMB)

Compostul este solul rezultat în urma procesului de transformare a deșeurilor menajere biodegradabile din bucătărie sau din curte, într-un compus bogat în nutrienți. Întoarcerea nutrienților în sol prin compost, reduce necesarul de fertilizatori chimici. Compostarea este una din cele mai vechi forme de reciclare, practicată de mult timp de către fermieri pentru a produce material fertilizant. Mulți grădinari fac compost din frunze, iarbă, tăieturi de arbuști, deșeuri domestice pentru a îmbunătăți recoltele. În toată lumea există o producție crescută de compost din deșeuri municipale biodegradabile. Compostarea este un proces complex care, în special la nivel comercial, produce cele mai bune rezultate dacă este suficient înțeleasă și controlată. Deșeurile nu trebuie să conțină carne sau pește.

CE SE POATE COMPOSTA?

II. Compostarea în gospodării (Compostarea individuală) a deșeurilor biodegradabile

Gunoiul zilnic din gospodării conține în medie 55% materie organică (biodegradabilă) care poate fi reciclată și returnată pământului sub formă de compost pentru plante și răsaduri, reducând impactul asupra mediului, cauzat de transportul și depozitarea acestuia și contribuind de asemenea la fertilizarea în mod natural a solurilor.

Compostarea în gospodării a deșeurilor biodegradabile duce la scăderea cantităților generate de deșeuri și implicit a cantităților depozitate. Principalul criteriu pentru procesul de compostare este materialul introdus.

Metoda are o tradiție îndelungată în Europa. Materialele introduse (biodeșeurile) nu conțin impurități (nici un locuitor nu își va distruge propriul compost prin întrebuințarea de materiale neadecvate în groapa de compostare) și, în consecință, materialul rezultat (compostul) este un excelent fertilizator natural pentru grădinărit și mici activități agricole.

Materialele biodegradabile rămân în locul unde au fost produse.

Avantajele compostării individuale includ:

• Producerea unui compost de o calitate mai bună decât compostarea centralizată (oamenii au mai multă grijă de propriul compost decât atunci când trebuie să sorteze deșeurile biodegradabile pentru a le duce la facilitatea de eliminare a deșeurilor);
• Ca și humusul de pădure, compostul derivă din procese naturale și biologice de transformare a materiilor organice. Utilizarea lui este răspândită, mai ales în agricultura biologică. Este un material curat, nutritiv pentru plante, ce poate fi utilizat în orice gospodărie în agricultură, pentru cultivarea legumelor din grădină sau a creșterii florilor.

Există diferite forme pentru compostarea individuală (construirea unor containere din lemn, utilizarea de recipienți standardizați și/sau construirea unor grămezi în grădină). Toate aceste forme de compostare sunt recomandate. Unele din aceste tipuri de compostare sunt prezentate în figura de mai jos.

DE CE ELEMENTE AVEM NEVOIE PENTRU A PRODUCE COMPOST?

• locație potrivită în grădină sau livadă,
• recipient pentru compostare,
• furcă, săpăligă sau orice altă unealtă pentru amestecare.
• apă
• resturi de bucătărie (resturi de fructe, legume, resturi de la prepararea cafelei sau ceaiului, praf de la curățarea locuinței etc).
• deşeuri vegetale din grădină (resturi toaletare, ramuri, frunze uscate, iarbă, resturi de flori etc).

Compostarea în gospodării se poate realiza ușor, prin amplasarea unui container de compostare sau realizarea unei grămezi în grădină:

Grămezi de compostare: Suprafața unei grămezi de compostare depinde de dimensiunea grădinii. Recomandarea obișnuită este ca dimensiunile grămezii să nu depășească 1 m lățime și 1 m înălțime la prima construire. Grămada se va micșora considerabil în timp, datorită descompunerii deșeurilor verzi. Pentru activitatea microbiologică, umiditatea este esențială. Ponderea de 50:50 de umiditate în material este cea optimă. Grămada trebuie întoarsă cu regularitate, cel mai probabil la 6 săptămâni, aceasta contribuind la aerarea corespunzătoare și oferind posibilitatea verificării conținutului de umezeală. Compostul ar trebui să fie gata în 4 luni, în funcție de temperatura ambientală. Va avea aspectul unui humus brun, sfărâmicios.

Materiale compostabile sunt frunze, iarbă, paie, părțile nelemnoase rezultate din tăierea plantelor, resturi alimentare, plante anuale fără inflorescență. Iarba poate fi amestecată cu alte materiale, de exemplu fâșii de ziare rupte de 2,5 cm, dar proporția amestecului trebuie menținută la 10%. Se pot adăuga și alte deșeuri din hârtie, dar nu hârtia de la materiale tipărite color (există rețineri în ce privește metalele grele din cernelurile tipografice, dar majoritatea produselor moderne nu conțin metale grele, în urma testelor găsindu-se cantități foarte mici din aceste substanțe). Cenușa din lemn poate fi adăugată în proporție mai mică de 1%. Crengile mai lungi trebuie tăiate, mărunțite.

În cazul instalațiilor de compostare fabricate, trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime privind parametrii de compostare pentru ca sistemul să fie eficient:

• Dimensiuni unitate de compostare: între 0,7x0,7 m și 1,2x1,2 m;
• Înălțime: între 0,7 și 1 m;
• Volum propus: 220 l;
• Material unitate de compostare: lemn sau plastic;
• Unitatea de compostare trebuie să fie prevăzută cu orificii pentru circulația aerului;
• Amplasarea în locuri umbroase.

Aceste unități individuale pentru realizarea compostului permit aerului să treacă prin grămadă şi controlul temperaturii şi umidității, evitând dispersarea deşeurilor şi pătrunderea rozătoarelor şi insectelor. Un alt avantaj al recipientului este acela că permite amestecarea deşeurilor cu uşurință în interiorul său cu ajutorul unor unelte (săpăligă îngustă).

INSTALAREA ȘI UTILIZAREA UNITĂȚII DE COMPOST

1. Amplasarea containerului

Se alege un loc ferit de soare pentru amplasarea containerului, uşor accesibil. Se așază, de preferință, direct pe sol peste un strat de ramuri şi frunze pentru un bun drenaj, pentru a facilita accesul organismelor responsabile cu descompunerea materiei organice (bacterii, ciuperci, râme etc).

O altă locație adecvată este un colț al grădinii sau livezii, care să protejeze containerul de curenții puternici de aer. Poate fi de asemenea sub un copac cu frunze căzătoare, fiind astfel ferită de soare vara şi primind căldura soarelui iarna. Pe lângă alegerea unei locații a containerului în grădină, este recomandabil să fie stabilit un loc în care să fie strânse materiale din grădină sau din livadă, precum iarbă, frunze şi resturi de la toaletarea vegetației. Aceasta va permite, pe de o parte, să fie adăugate în pubelă imediat după ce se obțin şi, pe de altă parte, să fie la îndemână pentru a fi amestecate în mai multe etape cu resturile alimentare.

2. Amestecul de materiale

Deșeurile biodegradabile se pun în container, mărunţite în bucăţi cât mai mici pentru a accelera procesul. Pentru a activa procesul de compostare, astfel încât să înceapă cât mai repede, se poate adăuga compost finit, pământ, gunoi de grajd sau câte puțin din fiecare.

Pentru o calitate ridicată a compostului este indicată folosirea unei proporții echilibrate de materii bogate în carbon (brune, dure, uscate) cu materii bogate în azot (moi, verzi, umede).

Astfel, se asigură condiții bune de viață pentru microorganismele care descompun și transformă grămada de compost, prin prezența elementelor nutritive, repartizarea lor echilibrată precum și o aerisire suficientă.

3. Procesul de compostare

Pentru a favoriza procesul şi a menține amestecul aerat este recomandat să se amestece periodic conținutul containerului pentru a asigura circulația aerului (la fiecare 2-3 săptămâni). Este suficient să se amestece doar jumătatea superioară a amestecului de deşeuri din container.

În timpul procesului de compostare, datorită activității micro-organismelor din amestec, temperatura deşeurilor amestecate în container poate creşte până la 60^oC, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv. Este de asemenea necesar să fie adăugată apă în amestec atunci când se observă că acesta este uscat (umiditatea ar trebui să fie similară cu aceea a unui burete stors). Este important să fie controlat nivelul umidității în interior. Dacă este necesar, se adaugă apă peste deşeuri.

4. Maturizarea compostului

Compostul finit se obține când amestecul are miros de sol umed de pădure.

Odată finalizat procesul de compostare, se poate colecta compostul de la baza containerului. Dacă nu este momentul potrivit pentru folosirea acelui compost, se poate lăsa la maturizat lângă container, sub forma unei mici grămezi, acoperită cu resturi de grădină.

Compostul este matur și gata de folosit când are aspect de sol negru, cu un miros asemănător cu stratul superficial de sol dintr-o pădure, omogen și nu mai conține materiale ușor identificabile. Pentru utilizarea în grădină, compostul poate fi plasat deasupra solului, lăsând să se integreze treptat în pământul de bază.

III. Compostarea “in-situ” a deșeurilor biodegradabile din parcuri, spații verzi și grădini publice

Toate deșeurile verzi din parcurile, grădinile și cimitirele publice (frunze, plante, resturi din tăiere etc.) pot fi duse la o grămadă de compostare aflată în zona în care au fost produse sau în apropierea ei. Lucrările pot fi efectuate de către personalul însărcinat cu îngrijirea parcurilor. Procesul de compostare nu diferă de procesul de compostare individuală, doar grămezile pentru compostare sunt mai mari. Materialul care rezultă (compost curat) se va utiliza ca fertilizator pentru parcul respectiv sau pentru altul aflat în apropiere.

În acest fel, deșeurile verzi provenite din parcuri și grădini nu vor fi introduse în sistemul de gestionare a deșeurilor, ceea ce reprezintă o contribuție semnificativă la principiul de evitare legat de gestionarea deșeurilor.

Materialele care pot fi compostate în instalații descentralizate sunt descrise în tabelul următor:

Astfel, deșeurile biodegradabile vor fi reciclate într-un mod foarte natural și nu vor mai ajunge deloc în sistemul centralizat de colectare. Avantajele rezidă în economisirea costurilor de transport și de procesare a deșeurilor și în faptul că se generează un produs util, un alt aspect favorabil autorităților locale.

Eforturile privind forța de muncă sunt minime deoarece deșeurile verzi trebuie oricum manipulate (și atunci, de ce să nu fie puse pe o grămadă de compostare?) și singura muncă în plus care trebuie făcută este manipularea compostului la 8-10 săptămâni pentru distribuirea ca și îngrășământ pe zona cultivabilă respectivă.

Principalele cerințe pentru instalațiile de compostare descentralizată din parcuri și grădini sunt:

• durata de compostare: 8-10 săptămâni (cu excepția iernii);
• container perforat, cu fund închis;
• tocător mobil pentru crengi, ramuri, frunze.

Deșeurile din parcuri și grădini vor fi compostate la locul de generare, în zone special amenajate, pentru compostare sau vor fi amplasate în zone împădurite pentru a permite frunzelor să treacă prin procesul natural de descompunere. Compostul produs într-o unitate de compostare dintr-un parc poate fi folosit ca subsol pentru nivelarea zonei cu gazon din acel parc în timpul toamnei. Metodele de întreținere a solurilor, care protejează mediul includ și folosirea de straturi vegetale protectoare în paturi, pentru a reduce consumul necesar de apă.

Trei grămezi de deșeuri verzi în diferite faze de compostare
Grămada cea mai apropiată este acoperită cu iarbă așezată peste rădăcini uscate din bordura de plante perene. Grămada din mijloc a fost deja întoarsă o dată. La grămada din spate, procesul de descompunere s-a încheiat și materialul este gata de utilizare ca și compost.

Cerințele de proiectare a zonei de compostare depind de caracteristicile fizice ale amplasamentului și de operațiunile implicate. Instalațiile de compostare trebuie proiectate astfel ca să asigure eficiență în exploatare și să reducă la minim posibilele impacturi asupra mediului sau a stării de sănătate. Pot fi necesare curățarea și nivelarea pentru a asigura un spațiu corespunzător pentru compostare, cu drumuri de acces, zone de stocare și depozitare a produsului finit.

Trebuie prevăzută o barieră de vegetație perimetrală, copaci și tufișuri pentru reducerea zgomotului, camuflare vizuală și drenare naturală. Pregătirea amplasamentului poate cuprinde și semnalizarea locației și alimentare cu apă și control al accesului. Trebuie acordată o deosebită atenție în această fază a dezvoltării, unor relații bune cu vecinii. Se pot folosi garduri pentru a masca de vizitatori grămezile de compost. Suprafața pe care va avea loc compostarea trebuie să fie utilizabilă tot timpul anului, din punct de vedere al echipamentelor folosite și să nu permită formarea de rădăcini. Trebuie să fie suficient de permeabilă pentru a permite scurgerea apei prin sol și a nu permite băltirea. Pietrișul, sau nisip amestecat cu pietriș, sunt materialele potrivite pentru acest scop. În funcție de condițiile existente, suprafața de compostare poate necesita nivelare. Sunt acceptate pante de 1-5%, o pantă de 2% fiind considerată optimă. Panta trebuie să fie suficient de abruptă pentru a nu permite băltirea, dar suficient de blândă pentru a nu permite alunecările. Accesul controlat este necesar pentru a împiedica depozitarea ilegală de deșeuri la locul de compostare. Nivelul necesar de securitate depinde de potențialul de vandalism sau tendința de depozitări ilegale din zonă și de prezența unor bariere naturale. O precauție minimă este o poartă sau un cordon care închide drumul/drumurile de acces. Unde există un potențial de vandalism sau depozitare ilegală, poate fi necesară construirea unui gard perimetral. Bariere naturale geologice sau cursuri de apă existente pe amplasament pot fi măsuri suficiente de control al accesului. Vegetația din jurul zonei poate servi de asemenea pentru limitarea accesului.

IV. Utilaje pentru compostarea deșeurilor (tipuri de tocătoare)

Investițiile în instalații de compostare descentralizate sunt mai mult administrative decât tehnice, acestea reducându-se în principal la tocătoare.

În continuare sunt prezentate două tipuri de tocătoare de capacitate diferită, care pot fi utilizate atât în parcuri și grădini, cât și în gospodării individuale.

            IV.1. Tocător pentru deșeuri verzi (pentru uz profesional și pentru grădină)

Tocătorul este destinat prelucrării mecanice a materialului care intră în componența compostului: crengi, ramuri, frunze, material verde. Tocătorul poate fi utilizat atât pentru uz profesional cât și pentru grădină.

Tocătorul poate fi acționat de motor cu combustibil lichid (benzină) sau de motor electric.

Sistemul de măcinare este compus din două părți:

• Prima parte, destinată tocării crengilor, este folosită pentru a reduce masa fibroasă a produselor din lemn de salcie, tei etc.;
• A doua parte, prin intermediul unor ciocane mici, zdrobește produse cum ar fi frunze, garduri vii, mucegai, deșeuri de bucătărie.

Finețea materialului la sol poate fi ajustată printr-o sită de cernere. Transformarea naturală a materialului biologic zdrobit este originea unei substanțe cu o valoare proteică mare, care poate fi folosită ca îngrășământ.

            IV.2. Tocător pentru deșeuri verzi (pentru grădină)

Tocătorul este destinat prelucrării mecanice a materialului care intră în componența compostului: crengi, ramuri, frunze, material verde. Datorită capacității reduse de tocare, este utilizat în gospodării individuale.

Tocătorul este acționat electric. Tocătorul este dotat cu disc multifuncțional cu cioc de rupere, cu cuțit de mărunțit comutant, cuțit în formă de morișcă și contracuțit din aluminiu. Zona de alimentare are deschidere oblică în formă de trifoi pentru materialul lemnos foarte ramificat și deschizătură în formă dreptunghiulară pentru materialul vegetal.

• Broșură compostarea deșeurilor biodegradabile
• Ghid compostare deșeuri menajere
• LEGE nr. 181 din 19 august 2020, privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile

sus